"Avem libertate deplina ca femei: sa ne alegem partenerul pe care ni-l dorim, job-ul care ne place, sa facem copii atunci cand vrem si nu cand se nimereste, sa ne spunem parerile, sa ne exprimam votul, sa fim noi insene in fiecare clipa. De cate ori pe zi alegem asta?" Fragmentul acesta apartine unui aricol aparut intr-o revista pentru femei... Libertatea deplina? Sigur, avem libertatea deplina de a respira, de a clipi, de a merge la cumparaturi, daca avem cu ce, de a face smotru in casa( asta nu se termina niciodata), de ne face griji pentru copii... Nu ne opreste nimeni! Cat despre alegerea partenerului cred ca e putina confuzie aici: sa presupunem ca la un moment dat vrei sa te mariti. E scris in codul tau genetic, face societatea presiuni asupra ta ("ia uita-te la aia, e fata batrana, n-o ia nimeni, cine stie ce defect are..."), simti dintr-un motiv sau altul ca trebuie sa fii la casa ta... Ce faci? Cum iti alegi partenerul? Stau barbatii pe rafturi ca la magazin, si asteapta sa te hotarasti tu? Nu! Inchizi ochii si primul care vine catre tine in loc sa fuga cat il tin picioarele, este cel ales. Asta, repet, daca vrea el. Ca daca nu... se complica treaba.
Cat despre jobul care ne place...Sa intrebam femeile de serviciu cat au stat ele in cumpana pana sa-si aleaga jobul care le place...Ori ele nu-s femei?
"Sa fim noi insene in fiecare clipa?" Pai exact asta suntem: noi insene in fiecare clipa. Chiar daca nu ne place ceea ce suntem, probabil ca mai mult nici nu se putea. Dezvoltam ceea ce avem.Un sfat, dragele mele: sa nu ne imbatam cu apa rece.