de pe bloguri

Gandesc ca o femeie
Autor: dana - 19/06/2009
Sunt femeie. Am o inima buna. Sau oricare ar fi organul intern care ma determina sa imi pese de o gramada de lucuri. De matele care stau jigarite la colt de strada cu un ochi zgariat si coada rupta in lupte grele.



Si imi mai pasa si de copiii din Africa pe care ii vad in pozele primite pe email insotite de texte pline de iubire crestina si denumiri stiintifice ale bolilor care ii ameninta.



Imi pasa de fetele din orasele mici de provincie care nu au vazut decat la tv pantofi cu tocuri de peste 10 cm. Si ma hotarasc sa ii donez pe ai mei. Pe multi dintre ei nu am de gand sa ii mai port. Pentru ca acum e mai cool sa ai tenisi.



Imi fac griji pentru literatura romana si libertarianism si tinerii lasati la voia prostului gust si de soarta copacilor si a reciclabilitatii resturilor mai mult sau mai putin menajere.



Am intocmit o lista. Imi pasa de fix 1001 lucruri. Care cer resurse. Toate cauze nobile. Care merita atentia noastra. Baneasca, fiindca de vorbe ne-am saturat. E vremea sa trecem la lucruri concrete.



Si trebuie sa mai am grija si de mine. Ca sa fiu sanatoasa si cu moralul ridicat. Sa ma pot implica in astfel de lucruri. Sa nu fiu acra. Precum altii din jurul meu. Iar pentru asta am nevoie si de resurse si mai dihai. Fiindca moralul este una din cele mai scumpe lucruri posibile.



Pe de alta parte, sunt femeie. Am o inima buna. Sau oricare ar fi organul intern care ma determina sa nu ma vand pentru bani. Ci doar pentru ca este nobil si inaltator sa o fac. Nu ai sa ma vezi niciodata negociind la sange. Si nici facand jocuri din acelea sub demnitatea mea in care celalalt se scobeste bine in buzunar ca sa ma aiba.



Ma vand ieftin. Pe un zambet. Si o promisiune. Pe o confirmare a faptului ca actiunile noastre fac ca lumea in care traim sa fie mai buna.



Sunt femeie si nu fac compromisuri. Asa ca cele doua atitudini ale mele de mai sus ma duc la faliment. Moralul e la pamant. Nu am niciodata banii necesari pentru toate actiunile bune pe care inima plina de grija mi le dicteaza. Ma incovoi si o umbra trista imi acopera zambetul. Cum sa le fac? Cum sa le impac?



Cei din jur inteleg ca sunt un caz disperat. Si pentru ca ei negociaza la sange si nu le pasa asa de mult de aspectul inaltator al afacerilor. Au resurse. Din care imi cedeaza si mie. Ca sa ma joc cu ele bucurandu-ma ca uite cate lucruri fascinant de bune fac pentru lumea asta guvernata numai de interese meschine.



Sunt femeie. Gandesc ca atare. Sau poate doar arunc responsabilitatea si greutatile pe altii?

sustin educatia de calitate

Ca- n rai

In Saptamana Luminata , mai exact, de Izvorul Tamaduirii, am trait momente binecuvantate: mi-a fost dat sa asist la slujba de hirotonire a unui preot de la Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus. Mai scriu inca o data : momente binecuvantate. Slujba s-a tinut la altarul din padure, dupa tot tipicul ortodox, au fost numerosi preoti si multa, multa lume.Am trait fiecare clipa cu intensitate, nici nu am simtit cand a trecut timpul...Multumesc!

"Avem libertate deplina ca femei: sa ne alegem partenerul pe care ni-l dorim, job-ul care ne place, sa facem copii atunci cand vrem si nu cand se nimereste, sa ne spunem parerile, sa ne exprimam votul, sa fim noi insene in fiecare clipa. De cate ori pe zi alegem asta?" Fragmentul acesta apartine unui aricol aparut intr-o revista pentru femei... Libertatea deplina? Sigur, avem libertatea deplina de a respira, de a clipi, de a merge la cumparaturi, daca avem cu ce, de a face smotru in casa( asta nu se termina niciodata), de ne face griji pentru copii... Nu ne opreste nimeni! Cat despre alegerea partenerului cred ca e putina confuzie aici: sa presupunem ca la un moment dat vrei sa te mariti. E scris in codul tau genetic, face societatea presiuni asupra ta ("ia uita-te la aia, e fata batrana, n-o ia nimeni, cine stie ce defect are..."), simti dintr-un motiv sau altul ca trebuie sa fii la casa ta... Ce faci? Cum iti alegi partenerul? Stau barbatii pe rafturi ca la magazin, si asteapta sa te hotarasti tu? Nu! Inchizi ochii si primul care vine catre tine in loc sa fuga cat il tin picioarele, este cel ales. Asta, repet, daca vrea el. Ca daca nu... se complica treaba.
Cat despre jobul care ne place...Sa intrebam femeile de serviciu cat au stat ele in cumpana pana sa-si aleaga jobul care le place...Ori ele nu-s femei?
"Sa fim noi insene in fiecare clipa?" Pai exact asta suntem: noi insene in fiecare clipa. Chiar daca nu ne place ceea ce suntem, probabil ca mai mult nici nu se putea. Dezvoltam ceea ce avem.Un sfat, dragele mele: sa nu ne imbatam cu apa rece.

Cleopatra

Ultima regina a Egiptului, Cleopatra a VII-a, s-a nascut in anul 69 i.Hr, la Alexandria, cel mai mare oras din lume la acea vreme. Este ultima regina a dinastiei intemeiate la moartea lui Alexandru cel Mare (323 i.Hr) de catre unul din generalii sai, macedoneanul Ptolemeu. Avand in vedere obiceiul casatoriilor consanguine dintre frate si sora, practicat de familia regala din Egipt, Cleopatra ar putea fi suta la suta macedoneana. Educatia fetelor era de obicei neglijata in lumea greaca, chiar regala, insa Cleopatra beneficiaza de profesori buni. In plus are si daruri naturale: inteligenta, ambitioasa, energica, spirituala, inzestrata pentru teatru, farmec irezistibil. Vorbeste la perfectie peste 7 limbi. Este placuta, dar nu o mare frumusete. O dezvantajeaza nasul, prea lung si coroiat. Intreaga ei infatisare este destul de comuna: par roscat si carliontat, nu poarta bijuterii. Inainte de a muri, in anul 51 i.Hr., suveranul Egiptului incredinteaza senatului roman un testament prin care cere sa-i succeada la tron Cleopatra si fratele ei, Ptolemeu al XIII-lea, un copil in varsta de 10 ani. La inceput, Cleopatra nu are intentia sa domine cuplul regal. Insa nu concepe sa aiba un tutore, la varsta ei, si intra repede in conflict cu eunucul. La 18 ani, este convinsa ca poate conduce singura treburile statului. Isi propune sa depuna toata energia pentru ca tara faraonilor sa capete stralucirea de altadata. Eunucul ii rascoala pe alexandrieni impotriva rivalei. Intre timp, soseste Cneius Pompei, care devine primul amant roman al Cleopatrei. Dupa ce cuteaza sa lanseze o emisiune monetara numai cu chipul si numele ei, tensiunea devine insuportabil de incordata la palat. Cleopatra fuge din Alexandria, pentru a recruta o armata mercenara. Pentru restabilirea ordinii si recuperarea unei datorii, debarca in Alexandria insusi Cezar. Ptolemeu si anturajul cauta sa-l convinga pe Cezar sa renunte la intrevederea cu Cleopatra, speriati de puterea ei de seductie. Pentru a scapa de vigilenta garzilor, regina foloseste o stratagema relatata de multi istorici. Apeleaza la negustorul Apollodor din Sicilia, care o duce la palat infasurata intr-un covor oriental, acoperit cu o piele de lectica, infatisat ca dar ofiterului roman. In varsta de 50 de ani, Cezar este incantat de "cadou" si o noapte de dragoste il convinge de drepturile Cleopatrei (22 de ani) asupra Egiptului. Casatorit la Roma, Cezar pastreaza legatura cu Cleopatra, care nu mai este pentru nimeni un mister. Continua sa fie amantul acestei femei avide de dragoste. Ofiterul roman isi prelungeste sederea in Alexandria, desi este chemat de urgenta de problemele statului. Se imbarca alaturi de regina intr-o croaziera pe Nil. Dar "vacanta" nu dureaza la infinit. La despartire, ii lasa patru legiuni romane ca s-o apere de dusmani si sa asigure transportul granelor spre Roma. La numai cateva saptamani de la plecarea lui, Cleopatra ii naste un fiu, caruia ii pune numele Ptolemeu al XV-lea Cezarion. Prilej de mare bucurie pentru ofiterul roman, care-si pierduse unicul copil, pe Iulia. Anul urmator isi aduce amanta si copilul la Roma, unde raman pana in anul 44 iHr., cand Cezar este asasinat de catre republicani. Cleopatra se intoarce la Alexandria. Inainte sa plece, Marc Antoniu incearca sa-l declare mostenitor pe Cezarion, insa nu reuseste, fiindca testamentul este favorabil nepotului si fiului adoptiv, viitorul imparat Octavian. Revenita acasa, Cleopatra il ucide - probabil prin otravire - pe sotul si fratele ei, un rival potential. In locul sau este desemnat Cezarion. Cleopatra are de-a face cu Marc Antoniu, care o chemase initial pentru a-i judeca unele fapte "razboinice". La 40 de ani ai sai, acesta este pur si simplu vrajit de regina Egiptului, care-si face o aparitie fastuoasa. Indragostit pana peste cap, Marc Antoniu uita sa mai plece din Egipt. Impreuna cu Cezar, regina purta discutii elevate, despre arta, literatura, politica. Marc Antoniu este mai putin rafinat. Pentru a-l distra, Cleopatra canta. Beau, vaneaza impreuna, se injura, glumesc, se travestesc si hoinaresc pe strazi. Marc Antoniu trebuie sa plece si lipseste mai multi ani, timp in care Cleopatra isi traieste viata cum poate si se cuibareste in bratele multor amanti. Unul dintre iubitii sai este bine cunoscutul rege iudeu, Irod. Marc Antoniu se intoarce si povestea lor continua tumultos si necugetat. Ex-triumvirul isi da pana in final sufletul in bratele femeii iubite, nu inainte de a o indemna sa se salveze. O captureaza insa Octavian, care pune sa fie pazita cu strasnicie. Afla ca peste trei zile va fi dusa, in lanturi, la Roma. Se pregateste de o moarte demna de o mare regina. Cere sa i se pregateasca un ospat fastuos, isi pune coroanele, bijuteriile, cele mai frumoase haine si trimite testamentul sau lui Octavian, prin care ii cere sa fie ingropata langa Marc Antoniu. Cleopatra se sinucide (nu se stie exact cum si cine a ajutat-o) si moare la 39 de ani, dupa 22 de ani de domnie. Octavian porunceste sa fie inmormantata cu toata pompa, alaturi de iubitul ei, Marc Antoniu. Astazi, locurile de veci sunt acoperite de Mediterana. Inca o dovada a maretiei ultimei regine a Egiptului este faptul ca luna a opta primeste numele de la Augustus, cu toate ca s-a nascut in septembrie, pentru ca omenirea sa nu uite niciodata ca a invins in august, regatul Cleopatrei.

Domnite celebre

Doamna Chiajna (n. aprox. 1525, Polonia, d. 1588), soţie de domnitor din Ţara Românească, secolul XVI, este fiica lui Petru Rareş al Moldovei şi nepoata lui Ştefan cel Mare. Se presupune ca s-ar fi născut, pe la 1525, în Polonia. Chiajna este numele slavon pentru Despina, însă numele ei de botez era Ana. În 1545 s-a măritat cu domnitorul Munteniei, Mircea Ciobanul, cunoscut în istorie pentru măcelărirea boierilor pe care îi bănuia de trădare. Din această căsătorie au avut 3 băieţi şi mai multe fete. După moartea lui Mircea Ciobanul în 21 septembrie 1559, se instituie ca tutore a fiului ei cel mai mare Petru cel Tânăr, în vârstă de 13 ani, pentru care a obţinut tronul. Îi întăreşte domnia fiului prin daruri trimise la turci, de unde a cerut şi doi tineri fanarioţi pentru fiicele sale. Au fost propuşi Stamatie Paleologu, tânăr şi chipeş şi bătrânul Cantacuzen. Fiica ce trebuia să se căsătorească cu bătrânul, a fugit cu tânărul boier român Radu Socol pe care îl iubea. Ca să spele ruşinea aruncată pe obrazul Porţii otomane, Chiajna a trimis alte noi daruri mari. În acelaşi timp ca să se răzbune pe boieri, a dat ordin să fie omorâţi mai mulţi dintre ei. În 1574 şi-a măritat o altă fiică cu sultanul Murad. După un an însă, a căzut în dizgraţia turcilor, care au exilat-o la Alep, în Siria. Aici a trebuit să-şi câştige existenţa cu negustoria şi ţesutul. A murit în 1588, iar mormântul este la Galata.
A fost o doamnă energică, isteaţă, urzitoare de intrigi şi dornică de putere, dar şi o admirabilă mamă, capabilă de orice jertfă pentru copiii ei. Ea a iniţiat ctitorirea a numeroase aşezăminte religioase şi a înfiinţat în 1552, la Câmpulung Muscel, una dintre cele mai vechi şcoli româneşti.
În comuna Chiajna din judeţul Ilfov, la jumătatea lunii noiembrie, în organizarea autorităţilor locale, se serbează Ziua Doamnei Chiajna, cu depuneri de flori la statuia realizată de sculptorul Nicolae Popa.